DIALOGURI NECONVENȚIONALE

Floare R. Cândea -Să tot fie câțiva ani de când am intrat, virtual, în casa doamnei Daniela Gumann. Era de Crăciun! Poate chiar primul dialog cu o femeie, care se travestește după chipul și asemănarea sa, umană. Azi?! Surpriză! Am venit nu singură aici, îmi ține (la trei mâini) isonul, Carina A. Baba. Așadar, cum o regăsim pe Daniela, la cumpănă dintre ani.

Daniela Gumann- Bine ați venit! La granița dintre trecut și prezent, acolo unde istoria și contemporaneitatea se întrepătrund, este o mare onoare și bucurie că vă deschid, din nou, porțile virtuale ale căminului meu Îmi face o deosebită plăcere să vă am din nou oaspeți, distinse doamne dedicate culturii arădene. Prin dedicarea dumneavoastră, cultura și tradiția prind viață și cresc în frumusețe. Acest spațiu digital este, o comoară virtuală pe care o împărtășim cu drag împreună.

Carina Baba -La finalul unui an, la începutul altuia, ne gândim la ceea ce am reușit să facem, la ceea ce nu am reușit, dar, mai ales, ne gândim la ceea ce ne dorim să facem în anul care ni se așterne înainte. Ce proiecte v-ați gândit să implementați în anul 2024?

DG- La început de an, ne găsim adesea contemplând posibile proiecte și schimbări. Însă, în lumina incertitudinilor, poate că nu știm cu exactitate care sunt planurile ce ni se vor desfășura în față. Cu toate acestea, indiferent de circumstanțe, există trei aspecte asupra cărora putem pune un accent special pentru a începe noul an într-un mod înțelept și plin de resurse. Lectura, informarea și grijă față de sănătate sunt pași simpli, dar profund valoroși, care ne pot ghida în noul an. A investi timp în citire este o modalitate de a ne dezvolta constant și de a ne hrăni mintea. Prin cărți, explorăm noi lumi, călătorim în timp sau pur și simplu ne conectăm cu idei care ne pot schimba perspectiva. Lectura este o fereastră către înțelegere, o sursă inepuizabilă de cunoaștere.

FRC-Îmi place să cred că, în viață, omul alege, nu culege! Acasă! Acum, cu Daniela Gumann este (mai) altcumva,(mai) altceva. Deci, prima dragoste! Cum e să revii spațial?

DG-În fiecare casă, în fiecare colț de stradă, se simte ceva deosebit în timpul sărbătorilor acasă, în România. Sunt emoții care înalță sufletul, sunt amintiri care se ivesc din adâncul inimilor noastre. Această perioadă devine un magnet pentru conectarea la rădăcinile noastre, pentru a celebra identitatea noastră și pentru a ne simți cu adevărat acasă. Sărbătorile acasă, în România, sunt mai mult decât o simplă perioadă de concediu sau ocazia pentru schimburi de cadouri. Ele reprezintă un festin autentic de tradiție, iubire și conexiune. Indiferent unde ne aflăm în lume, amintirea sărbătorilor românești rămâne mereu o sursă de bucurie și o legătură fermă cu casa, amintirile copilăriei și cu sufletul nostru.

CB-Vă e dor de Austria? De felul de a fi al oamenilor de acolo?

DG-Nu am rupt niciodată legătura cu Austria. Această țară a rămas, într-un fel sau altul, parte integrantă a vieții mele. Unul dintre cele mai prețioase motive este prezența fiicei mele acolo, iar legătura noastră transcende distanța geografică. Deși timpul poate fi o resursă prețioasă și limitată, mă străduiesc să merg în Austria cât mai des posibil pentru a mă reuni cu fiica mea. Reîntâlnirile noastre sunt momente pline de emoție și bucurie, în care distanța pare să se estompeze, iar legătura noastră să devină din nou tangibilă. Într-un mod figurat, o altă "fiică" îmi rămâne acolo - A.S.R.A. (Asociația Scriitorilor Români din Austria), pentru că acest proiect a fost oficial înfăptuit exact în ziua de naștere a fiicei mele, diferența o face doar anul. Această figură personificată reprezintă o entitate deosebit de importantă, un proiect sau responsabilitate care mi-a rămas în Austria și de care mă ocup cu atenție și dedicare. A.S.R.A. este precum o "fiică" simbolică pentru mine, având nevoie de îngrijire și atenție pentru a evolua și a se dezvolta în mod corespunzător. Îmi dedic timpul și eforturile pentru a asigura că această "fiică" figurată este îngrijită, hrănită cu idei și călăuzită pe drumul succesului.Deși distanța geografică poate separa fizic două lumi, responsabilitățile și iubirea mă leagă ferm de Austria. În fiecare călătorie acolo, în fiecare e-mail trimis și în fiecare moment dedicat proiectului A.S.R.A., simt că pun o piatră de temelie în legătura mea continuă cu această țară civilizată. Astfel, legătura mea cu Austria rămâne nestrămutată, îmbogățindu-se cu fiecare reîntâlnire cu fiica mea și cu fiecare pas făcut alături de A.S.R.A. În această relație complexă, distanța fizică se dovedește a fi doar o iluzie, în timp ce inimile noastre rămân unite printr-un legământ puternic de dragoste și responsabilitate.

FRC- Ce (mai) fac cărțile? Salonul? Revista? Asociația? Ce (mai) fac "scările" urcate ,la propriu și la figurat, de Daniela Gumann?

DG- Salonul literar cu cărțile pe masă devine cu adevărat un loc de întâlnire pentru artiști ai cuvântului. Aici, cuvintele devin magie, iar masa acoperită de cărți devine un altar al literaturii. Cu fiecare vizită, se adaugă o nouă poveste în această lume fascinantă a cuvintelor și a imaginației. Prin vizitele lor constante, scriitorii deosebiți aduc cu ei nu doar experiența și inovația lor literară, ci și o legătură între generații. Cărțile de pe masă devin punți care conectează trecutul cu prezentul și oferă perspectivă asupra viitorului literar. Revista Condeierul Diasporei a devenit cunoscută în peisajul literar, iar faptul că a atins acum numărul 24 sub egida UZPR (Uniunea Ziariștilor și Publiciștilor din România) aduce cu sine o dovadă a angajamentului și succesului acestei publicații. Un loc de întâlnire pentru creatorii de literatură români din diaspora, revista își deschide paginile pentru a celebra și promova talentul literar răspândit în lumea întreagă. Ajungând la numărul 24, revista Condeierul Diasporei sărbătorește nu doar o aniversare numerică, ci și o continuare a excelenței și dedicării față de literatura română. Fiecare număr reprezintă o poveste nouă, o descoperire literară și o bucată de suflet adusă în atenția cititorilor.

CB- Cartea… acest prieten rece, dar sigur, după cum îi plăcea lui Victor Hugo să spună… Povestiți-ne despre cărțile semnate de dv. Când ați scris prima carte? Ce v-a determinat să o scrieți? A fost greu, a fost ușor? Dar celelalte? Cum s-au născut? Cine/Ce v-a inspirat?

DG-Călătoria mea literară a început în anul 2014, atunci când prima mea carte a văzut lumina tiparului. De atunci și până acum, am traversat un drum fascinant și am adus în lume nu mai puțin de 15 titluri de carte, fiecare reprezentând o fereastră către lumea mea interioară și o ofrandă adusă cititorilor. De-a lungul acestui parcurs literar, am avut privilegiul de a mă dezvolta și matura ca autor. Primele rânduri scrise au fost începutul, iar fiecare carte ulterioară a fost un pas înainte în calitate și complexitate. Fiecare titlu a devenit o bucată din puzzle-ul literar pe care l-am construit cu dragoste și dedicare. Colecția de 15 titluri de carte este, în esență, o colecție de experiențe, emoții și gânduri împărtășite cu cititorii. Fiecare carte are propria sa identitate, voce și mesaj, reflectând diverse aspecte ale vieții, ale iubirii, ale explorării interioare și ale conexiunilor umane. Un aspect definitoriu al creației mele literare este inspirația pe care o găsesc în oamenii din jurul meu. Fiecare poveste, fiecare personaj are rădăcinile în experiențe reale și în relațiile mele cu cei din jur. Creațiile mele devin, astfel, un omagiu adus vieții și oamenilor care o împart cu mine. Această călătorie literară, de la primul titlu până la cele 15 opere, este o încântătoare însumare a vieților și emoțiilor pe care le-am trăit și le-am oferit în dar cititorilor mei. Fiecare carte este o parte din mine, dar și un cadou pentru cei care au ales să călătorească cu mine prin lumea cuvintelor. Povestea mea literară nu se oprește aici; ea continuă să prindă aripi și să se desfășoare în noi direcții. Viitorul literar mă așteaptă cu noi provocări și oportunități de a împărtăși cu lumea poveștile care îmi trăiesc în suflet.

FRC-Cartea, pe care eu și Carina A. Baba am scris-o și am dedicat -o la împlinirea unei jumătăți de veac, e precum un vin vechi lângă o carte de vizită! Deci, cum e viața după 50?

DG- Sunt recunoscătoare că mi-ați oferit încrederea și atenția de a reda în cuvinte frânturi din povestea mea personală și profesională care a fost publică în mare parte, este o onoare, și pentru asta, vă mulțumesc profund. Aniversarea a jumătate de veac este o etapă semnificativă, un moment de reflectare asupra drumului parcurs și a bogăției trăirilor adunate. În această carte, ați reușit să surprindeți această complexitate și să o transformați într-un portret literar authentic. În fiecare rând scris despre mine, ați încercat să puneți nu doar cuvinte, ci și emoție și înțelegere. Această carte, este pentru mine, nu doar o celebrare a trecutului, ci și un dar prețios care mă însoțește în drumul către viitor. Viața mea după vârsta de 50 de ani a devinit o simfonie a existenței. Fiecare notă, fiecare cuvânt, fiecare destinație devine o parte a acestei creații unice. Cu pasiuni precum scrierea, lectura, spectacolele și călătoriile, îmi conturez o viață vibrantă și plină de semnificație împreună și alături cu soțul meu.

CB-Dincolo de cărți, ce alte pasiuni mai aveți?

DG- Pasiunile mele pentru gătit, grădinărit și conversațiile cu soțul meu se împletesc armonios, creând o viață plină de gusturi, culori și conexiuni umane. Aceste activități devin nu doar moduri de a-mi petrece timpul, ci și moduri de a-mi exprima creativitatea și de a îmbogăți fiecare zi cu momente pline de semnificație. Cafeaua devine simbolul momentelor de calmitate și de discuții profunde cu soțul meu. La masă, cu o ceașcă de cafea caldă în mână, conversațiile devin un dans al cuvintelor și al sentimentelor. Este timpul în care ne împărtășim experiențe, impresii din lecturi vise și planuri pentru viitor. Călătoriile noastre devin aventuri care ne deschid orizonturile și ne oferă o altă perspectivă asupra vieții. Descoperirea unor destinații noi ne oferă nu doar bucurii temporare, ci și înțelegerea că lumea este vastă și că există mereu ceva nou de descoperit.

FRC-La cumpăna dintre ani, cărțile nici zac, nici tac. Un citat preferat, acum!

DG-Cărțile nu tac niciodată. Ele sunt mereu dispuse să inițieze un dialog cu cititorul lor. Fie că este vorba de o epopee fantastică, o poveste de dragoste sau o cronică istorică, fiecare carte are o voce proprie care continuă să răsune în mintea cititorului chiar și după ce a fost închisă. Poveștile lor nu se sting odată cu închiderea paginilor, ci devin o parte a dialogului nesfârșit al imaginilor și ideilor.

CB-Și o deviză de viață! Sau un cântec, un refren pe care îl aveți pe buze, în suflet, în momentele speciale din viață…

DG- Viața mea este presărată cu solo-uri de împlinire, momente în care acordurile se extind și cresc într-un triumf muzical. Realizările personale și profesionale devin acele solo-uri care aduc o notă de satisfacție și mândrie în cântecul meu cotidian. Viața mea este și plină de improvizații neașteptate, asemenea unor riff-uri muzicale surprinzătoare. Acestea sunt momentele care aduc noutate și diversitate în cântecul meu. Sunt surse de energie și curaj, aducând cu ele acorduri de aventură și inovație. Crescendo-ul vieții mele se întâlnește în momentele de provocare. Cu fiecare adversitate, cântecul meu capătă o intensitate mai mare. În loc să cedeze, acordurile se amplifică, transformând obstacolele în triumfuri și învățăminte.

FRC-Îmi place să cred că florile sunt la locul lor. Platourile mustesc de arome, iar delicatesele de culoare. Cum e să stai într-o casă și pe o stradă cu iz de istorie. Care e unul dintre meni-uri în seara dintre ani?

DG-Disciplina și organizarea se observă în fiecare colț al casei, creând un spațiu în ordine și echilibru. Îmi place să combin utilul cu plăcutul, astfel încât ordinea să coexiste cu elemente creative. Fiecare obiect are locul său, iar casa devine un sanctuar de liniște și armonie. Modul meu de viață disciplinat și organizat creează un cadru structurat, în care fiecare acțiune are un scop bine definit. De la florile îngrijite, la aroma diversă din bucătărie, fiecare detaliu contribuie la un tablou al vieții plin de culoare și gust. Este un mod de viață primit de la mama, care îmbină responsabilitatea cu creativitatea, creând o simfonie cotidiană plină de armonie și bucurie.

CB-Dar mâncarea preferată? Desertul preferat?

DG- Peștele este pentru mine se află în topul preferințelor. Indiferent dacă este prăjit crocant, copt la cuptor, saramură sau pregătit într-o delicioasă plachie, fiecare fel de pește reprezintă o incursiune în universul culinar sănătos și plin de prospețime. Soțul meu găsește bucurie în brânzeturile cu arome bogate și texturi delicate. Fie că sunt proaspete, maturate sau alăturate unei degustări de vin, brânzeturile aduc o notă de eleganță la fiecare masă. Amândoi iubim ceapa și usturoiul la fel de mult. Pentru mine, desertul este o pasiune dulce într-o lume a deliciilor. Fie că este vorba despre torturi decadente, prăjituri pufoase sau fructe proaspete cu un vârf de ciocolată, fiecare gust aduce o explozie de fericire în palat. Cu toate acestea, indulgența în dulce vine cu regretul dulce-amar că poate nu este întotdeauna cea mai sănătoasă alegere.

FRC-Daniela Gumann, omul de lângă noi, călătorește! E prea frumos să mă gândesc la un Jurnal liric, dar cine stie... Însă, oare ce (mai) face, gândește, croiește Omul de lângă Daniela Gumann?

DG-Bucuria și privilegiul călătoriilor frecvente devin o aventură comună a inimilor noastre. Soțul meu și cu mine ne-am îmbarcat în călătorii care ne-au purtat prin colțurile lumii, de la frumusețile Europei și până la peisajele captivante ale Americii și Orientului Mijlociu. Această pasiune pentru explorare nu se oprește aici; planificăm să extindem harta aventurilor noastre în Asia.

CB-Care sunt destinațiile dv. preferate, dacă tot a venit vorba de călătorii?...

DG-Italia rămâne un paradis călător pentru inima și sufletul meu. Fiecare oraș, fiecare regiune are farmecul său unic, iar fiecare vizită adaugă o altă nuanță la paleta amintirilor mele. Cu fiecare pas, Italia mă captivează și mă invită să explorez, să gust și să iubesc în continuare această țară plină de viață și pasiune. Pentru mine, Roma este mai mult decât o destinație de vacanță. Este un loc în care inima mea se simte acasă, un oraș ce m-a atras de cinci ori și pe care aș fi gata să îl descopăr de încă cinci ori. Fiecare vizită în acest oraș etern este ca o călătorie în timp, în care istoria se împletește cu viața modernă, iar fiecare piatră vorbește o poveste. În afara Romei, întreaga Italie este o comoară a diversității și frumuseții. Milano, orașul modei și al arhitecturii futuriste, m-a cucerit prin eleganța sa urbană. Napoli, cu străzile sale aglomerate și cu aroma delicioasă a pizzei proaspăt scoase din cuptor, Veneția, o bijuterie plutitoare în inima lagunei Adriatice.

FRC-Mărturisesc, nu iubesc iarna, dar sărbătorile au taina lor! Cum sorcovește Daniela Gumann (prin text) și cum/ce gătește? E Anul Nou!

DG-Pentru mine, vara este precum o simfonie a libertății și a bucuriilor înfiorătoare ale soarelui. Zilele lungi și călduroase îmi încălzesc inima și îmi oferă o energie pozitivă pe care o port cu mine în fiecare moment. Primăvara este ca o renovare a naturii, o explozie de culoare și viață după iernile reci. Îndrăgesc să văd natura renăscând, cu florile înfloritoare și cu pomii înmugurind. Toamna aduce cu ea un mozaic al culorilor, cu frunzele care trec prin nuanțe variate de roșu, portocaliu și auriu. Desi iarna este pe ultimul loc în preferințele mele datorită frigului, recunosc farmecul său unic. Sărbătorile de iarnă aduc o emoție aparte, cu străzile împodobite și luminile sclipitoare. Crăciunul este pentru mine cea mai emoționantă sărbătoare, plină de caldura familială, de bucurie și de magie. Ei bine, trebuie să vă spun că nu am uitat să colind și să sorcovesc. De gătit, gătesc tot ce îmi amintește de copilărie, ce gătea bunica și mama. În amintirea lor gătesc și eu și țin cont de tot ce spuneau ele că trebuie să fie pe masa, în casă, dar mai ales în sufletul familiei.

FRC-Acum, că am scris la trei mâini, să ne facem o urare, de mirare, în strigare: Să vă fie casa /casă, // Să vă fie masa /masă, // Anul Nou și Anul vechi // Umple cada ghi curechi!

DG - Să vă fie casa- casă, să vă fie masa-masă, anul nou și anul vechi să vă aducă bucurii neașteptate și împliniri. Fie ca dragostea să vă însoțească pe fiecare treaptă a călătoriei, iar zilele să fie pline de lumină și de amintiri frumoase. Cu inimile deschise și cu gânduri pozitive, să întâmpinați fiecare zi cu speranță și bucurie!

CB-Eu vă doresc multă, multă sănătate, fiindcă, totuși, sănătatea e cel mai de preț bun al nostru…

FRC-Extrapolând la trei mâini, vedem metaforic, în acest dialog neconvențional, un cozonac (verbal) în trei straturi? Dar în Moldova sau Austria, cum ar fi el cozonacul, sau el, tortul de Revelion?

DG - Aceste sărbători aduc cu ele un simbol comun de tradiții și bucurii, atât în Austria, cât și în România. Cu toate asemănările, există un contrast delicios în abordarea pregătirilor și a manifestațiilor dintre cele două țări. Atmosfera de sărbătoare în ambele țări este încărcată de aceeași energie vibrantă, unde oamenii se adună pentru a celebra, pentru a se bucura de prezența familiei și pentru a crea amintiri frumoase. Manifestațiile tradiționale, precum colindele, târgurile de Crăciun și parada de Anul Nou, sunt elemente comune care aduc comunitățile împreună. O notă de distincție între cele două țări apare în abordarea pregătirilor pentru sărbători. În România, gătitul și pregătirea mesei sunt adesea ritualuri elaborate. Gospodinele își pun imaginația la contribuție pentru a crea bucate tradiționale și delicatese specifice perioadei festivă. În contrast, în Austria, această pregătire poate fi mai simplificată, cu accent pe alegerea bunurilor gata pregătite din magazinele specializate.

FRC-Frumoasa noastră călătorie de la Mureș la Dunăre ia sfârșit la cumpănă dintre ani! Am citit recent un Eseu "Prietenia, la trădare se cunoaște!" Nu intru în detalii (cu și despre regretatul Doru Dinu Glăvan, ci în context). Așadar, este prietenia o floare rară, cum vede Daniela Gumann sintagma Prietenia "dușmăniei", un afront, un compromis ori un abis. La mulți ani!

DG - Sintagma "Prietenia dușmăniei" reprezintă un concept încărcat de semnificații complexe, un echilibru subtil între două stări aparent opuse ale relațiilor interumane. Este ca un teritoriu fragil în care se împletesc prietenia și dușmănia, creând o dinamică în care arcul tensionat dintre aceste două poluri poate atinge diverse culmi, de la afronturi și compromisuri până la abisuri adânci. Depinde de așteptările celui care se consideră trădat. Tradarea, ca un cuțit ascuțit, penetrează adânc în relații, lăsând în urmă o cicatrice adâncă și uneori iremediabilă. Acest act de încălcare a încrederii poate veni sub diverse forme, de la infidelitatea în dragoste până la trădări ale încrederii profesionale. Este o reflectare a vulnerabilităților umane, a slăbiciunilor și a deciziilor greșite. Pentru noi, Domnul Doru Dinu Glăvan a fost și este o personalitate deosebită pentru care am avut și încă îi purtăm un respect aparte. Au mai fost numeroase ocazii în care l-am evocat și i-am adus un pios omagiu, dar pentru asta nu vreau să mă evidențiez.

Vă doresc un an plin cu oameni buni, cu momente frumoase, cu sănătate și realizarea proiectelor personale!

La mulți ani!