Mediatizarea emigranților - O oglindă deformată a realității sau o necesitate?

          O jurnalistă mi-a trimis un email să-i acord un interviu la un post TV . A spus că a citit despre mine și că este interesantă povestea mea. I-am scris înapoi așa: "-Mă simt măgulită că arăt a fi "o persoană foarte interesantă" și nu știu dacă mai rămâne același interes când am să vă spun că de doi ani am revenit în România." Evident că i-am lăsat și numărul meu de telefon așa cum mi-a cerut, dar nu m-a mai contactat și nici nu mi-a mai scris de două luni.

          Media, în calitatea sa de a fi "a patra putere" în stat, are datoria nu doar de a informa, ci și de a educa și de a forma opinii. Atunci când alegem să punem reflectorul doar pe anumite povești și să ignorăm altele, oferă publicului său o imagine fragmentată, o oglindă ruptă a realității. Poveștile despre greutățile și provocările emigrației au un impact emoțional puternic și sunt mai susceptibile spre a atrage atenția publicului. Drama vânzării unei case, a lăsării în urmă a familiilor și a adaptării într-un mediu străin sunt elemente care captivează și țin publicul în suspans. Pe de altă parte, reîntoarcerea poate fi percepută ca fiind mai puțin "picantă", deși este la fel de profundă și de relevantă din punct de vedere emoțional și social.

        Dincolo de poveștile individuale, se ascunde o problemă structurală a modului în care mass-media funcționează astăzi. Într-o eră în care click-urile și audiența dictează conținutul, poveștile care provoacă senzație sau care se aliniază la o anumită agendă sunt cele care ajung în prim-plan. Însă, nu trebuie să uităm că în spatele fiecărei povești există oameni reali, cu sentimente, speranțe și dezamăgiri.

      Migrația a devenit o parte din viața multor români în era globalizării. Plecările în străinătate, fie că sunt motivate de oportunități de muncă, studii sau pur și simplu de dorința de a explora lumea, au adus cu sine o mulțime de povești, unele inspiraționale, altele dureroase. Media, în setea ei constantă pentru noutăți, și-a îndreptat atenția asupra acestor povești, de multe ori punând în lumină doar aspectele dramatice sau excepționale, neglijând complexitatea realității.

Poveștile care vând 

       Situația prezentată mai sus, ilustrează perfect modul în care media operează. Este evident că plecarea în străinătate și posibilele provocări întâmpinate acolo reprezintă un subiect de interes, dar ce se întâmplă atunci când protagonistul poveștii decide să se întoarcă acasă? Se pare că povestea nu mai este la fel de "vandabilă". Aceasta ridică o serie de întrebări importante despre modul în care media construiește și prezintă realitatea. De ce se alege să se pună accentul pe un anumit aspect al migrației, neglijând-se altele? Este povestea emigranților români doar o suferință și luptă în străinătate? Sau, la fel de relevante sunt și poveștile de reușită, adaptare și, eventual, reîntoarcere?

Reîntoarcerea: Un subiect tabu?

          Reîntoarcerea emigranților în țara de origine este un fenomen complex, uneori încărcat de emoție, experiențe și nuanțe care nu sunt întotdeauna ușor de înțeles sau de circumstanțe ambivalente. Cu toate acestea, se observă o atenție disproporționată din partea mass-mediei față de poveștile de plecare și nu și față de cele de reîntoarcere. De ce unii oameni cred că a se întoarce acasă este echivalent cu "renunțare" sau cu "eșec", în timp ce alții văd în această o a doua șansă sau ca o revenire la rădăcini?

        Când vine vorba de emigrare, mass-media are tendința de a pune accent pe poveștile de succes ale celor care au reușit în străinătate, pe dificultățile de adaptare, sau pe dorul de țară. Plecarea pare să fie asociată cu aventura, cu oportunități nelimitate și cu ideea de a construi ceva nou. Reîntoarcerea, pe de altă parte, nu se bucură de aceeași atenție, deoarece poate fi văzută ca un pas înapoi sau ca o renunțare la un vis.

         Trăim într-o societate în care succesul este adesea măsurat în termeni materiali sau de statut social. Astfel, cei care decid să se reîntoarcă în țară pot fi priviți cu scepticism sau chiar cu milă, presupunându-se că nu au "reușit" în afara granițelor. Acesta este un narativ greșit, deoarece fiecare persoană are propria definiție a succesului și propriile motive pentru care alege calea reîntoarcerii.

Lumânarea aprinsă: Emoțiile profunde ale revenirii la rădăcini

Orice călătorie în străinătate este însoțită de o serie de sacrificii, dar unele dintre acestea sunt mai profunde și mai dureroase decât altele. Poate fi vorba de o petrecere de zi de naștere ratată, o sărbătoare în familie sau un eveniment special. Dar printre cele mai dureroase absențe se numără și momentul când dorești să aduci un omagiu celor dragi ce nu mai sunt, dar distanța fizică te împiedică. Mormântul lor reprezintă un loc sacru, un punct de întâlnire între trecut și prezent, un loc unde se pot depune gânduri, dorințe și rugăciuni. A aprinde o lumânare la mormântul celor dragi este un act profund simbolic. Lumânarea reprezintă lumina vieții lor care continuă să strălucească în inimile noastre, căldura pe care au adus-o în viețile noastre și speranța că spiritul lor trăiește în continuare.

Eroii tăcuți

            Odiseea emigrantului este o călătorie de auto descoperire, cu momente de bucurie, dar și cu perioade de tristețe profundă. Este o lecție despre valoarea reală a vieții, care adesea nu se măsoară în bani sau bunuri materiale, ci în conexiunile pe care le avem cu cei dragi și cu locurile care ne definesc identitatea. Pentru mulți, călătoria începe cu un vis despre străinătate și se încheie cu redescoperirea frumuseții și valorii vieții de acasă. Viața în străinătate nu este doar despre câștigul material, ci și despre lecțiile pe care le înveți despre tine și despre lume. Mulți descoperă valoarea muncii, importanța integrității sau înțelesul adevăratei prietenii. Viața în străinătate poate fi un amestec de provocări și oportunități, dar prin această călătorie, mulți redescoperă valori esențiale care le modelează existența.

         Reîntoarcerea nu înseamnă doar a reveni la locul de baștină, ci implică și re-adaptare, reconectare cu comunitatea, și adesea, reevaluare a priorităților și valorilor. Este un proces profund, personal și intens, care merită să fie explorat și înțeles în toată complexitatea sa. Este esențial ca mass-media să înceapă să trateze reîntoarcerea emigranților cu aceeași seriozitate și respect ca și plecare.

            Fiecare etapă a migrației – plecarea, adaptarea și reîntoarcerea – are propria sa valoare și semnificație. A ignora sau a minimaliza una dintre aceste etape este nu doar o nedreptate față de cei care care o trăiesc, ci și o pierdere pentru societate în ansamblu, care rămâne astfel cu o înțelegere incompletă a fenomenului migrației.

            Există sute de mii de români care, după ani de muncă și luptă în străinătate, aleg să se reîntoarcă acasă, aducând cu ei o bogăție imensă de experiențe, cunoștințe și nu în ultimul rând, o dorință arzătoare de a contribui la dezvoltarea țării lor natale. Aceștia sunt eroii tăcuți, cei care nu apar în titlurile sclipitoare ale ziarelor dar care zi de zi, prin efortul și dedicația lor, schimbă România în bine.

Este timpul ca mass-media să reconsidere valorile și prioritățile. O societate informată este o societate puternică, iar pentru a fi cu adevărat informată, publicul are nevoie de o reprezentare corectă și echilibrată a realității.

În final, rămâne de văzut dacă media va alege să îmbrățișeze această diversitate de experiențe sau va continua să se îndrepte spre simplificare și senzaționalism.

Daniela Gumann - UZPR