Vreau o țară ca afară

Vreau o țară ca afară!

Serios?! Ești sigur că "afară" este mai bine? Hai să vă spun eu din propria experiență.

În primul rând trebuie să recunosc faptul că și eu am gândit la fel ca mulți alții, că "afară" este mai bine, dar cred că la fel ca noi mai gândesc și alții care vin cu alte gânduri și strică imaginea/conceptul.

Principalul meu interes când am venit în Austria, a fost sănătatea. Am tot apelat la diverse servicii medicale și am fost plăcut impresionată de felul cum am fost tratată, de standardul de calitate din spitale și multe altele, până am decis că e mai bine să-mi fac și asigurare suplimentară pentru a reduce termenele de așteptare. Toate bune și frumoase, iar convingerea că am făcut o alegere bună venind în Austria era tot mai plauzibilă remarcând nivelul de viață și posibilitățile care erau vizibile, mai ales la început. Cu timpul îți dai seama că oamenii sunt la fel peste tot cu mici diferențe care țin de civilizația și educația în care au crescut, însă nu vreau să mă depărtez de subiectul inițial și nici nu vreau să vă răpesc mult timp cu lectura acestui articol. Trebuie să vă spun că eu am aterizat în Austria în anul 2012, iar din anul 2018 observ tot mai multă "coloratură" în populația acestei țări frumoase și bine dezvoltată. Când spun coloratură, mă refer la absolut toate naționalitățile - indieni, pakistanezi, africani, chinezi, italieni, turci și multe alte naționalități care deocamdată sunt în minoritate însă, beneficiază de multe legi protectoare care îi favorizează în multe situații. Așa ajung să primească locuri de muncă unde uneori deranjează bunul mers de până acum. Urmare asigurării private de sănătate, beneficiam de internare în spital privat unde personalul de curățenie era de altă naționalitate și rar știa vreo cineva cel puțin să salute măcar. Am văzut cum cu aceeași cârpă cu care a șters praful de pe mobilier, a șters apoi fără să o clătească, praful de pe noptiera mea. Dacă medicii sunt profesioniști și tratează cu respect pacienții, ei bine, personalul auxiliar fiind din diverse alte țări se comportă ca la ei sau poate și mai rău. Mai concret - după o consultație privată, medicul transmite din cabinetul său prin sistemul lor intern de comunicare, asistentei să-mi facă programare la RMN. Eu când am ieșit din cabinet am fost informată că voi primi acasă tot ce urmează. Primesc după o săptămână un SMS cu înștiințare că a doua zi am programare la ora 12:10 la RMN. (De obicei este întrebat pacientul dacă este de acord cu data și ora propusă, iar acest lucru o spun tot din proprie experiență cu medicul neurochirurg la care merg de cca.5 ani.) Sun la aceștia să-i rog să-mi dea programarea cu o oră mai târziu pentru că la aceeași oră am o altă vizită la alt medic - răspunsul a venit de la celălalt fir, foarte categoric că nu se poate și va trebui să mă reprogrameze pentru săptămâna viitoare, am reacționat rapid și am spus că accept prima programare și voi încerca să o schimb pe cealaltă. Nu mai știu sigur dacă mi-a confirmat decizia, că a și închis telefonul. Am reușit să mut cu o oră mai devreme termenul celălalt și când ajung la timpul potrivit la RMN începe "spectacolul". Mă prezint la recepție cu cardul de sănătate în mână. Erau două tinerele care nu aveau mai mult de 23 ani. Una era ocupată cu preluarea unui pacient, alta vorbea relaxată la telefon cu alt pacient. Când în sfârșit a încheiat conversația, întinde mâna spre cardul de sănătate care era în mâna mea spunând Bitte =Vă rog! Plictisită se uită în sistem și după câteva minute îmi spune că nu mă găsește în programările de astăzi. Îi spun că am primit SMS de la ei, că am și sunat și am vorbit cu cineva din personal, îmi spune că poate este o greșeală. Faptul că eu nu m-am mulțumit cu decizia ei, cheamă în ajutor o altă colegă să găsească împreună o soluție și cu insistență din partea mea, mă găsesc pe o listă a celor care refuză termenul, apoi caută mai bine în sistem și mă găsesc reprogramată peste o săptămână - iar fără să mă întrebe dacă mi se potrivește termenul. Într-un final sună la departamentul respectiv și i se confirmă că pot fi preluată dacă sunt cu stomacul gol. Aceasta este o altă greșeală a lor, pentru că nimeni nu m-a atenționat cum trebuie să mă prezint. Întâmplător eram cu stomacul gol pentru că plecasem dis de dimineață pe grabă de acasă. Ajung la momentul să fiu preluată. Asistentul era de naționalitate sârbă și deși vorbea cu accent vizibil, se exprima fluent și corect însă la experiența profesională m-a dezamăgit. Trebuia să-mi introducă o branulă în venă pentru a folosi substanță de contrast și deși i-am oferit brațul cu cele mai bune vene, efectiv m-a măcelărit cu trei înțepături până a reușit. La finalul procedurii îmi spune că trebuie să iau loc pe sală și să-l aștept ca să vină să-mi înlăture branula. Am stat cam 15 min. timp în care au fost preluați alți doi pacienți și apoi am înțeles că pot să mă adresez și altei asistente de pe acolo. Trebuie să știți că această întâmplare a fost la o clinică privată cu servicii ff scumpe în Salzburg. În parcare, soțul meu intrase deja în panică și se pregătea să vină să întrebe dacă mi s-a întâmplat ceva, pentru că au trecut două ore de așteptare pentru o procedură care alte ori se practica în maxim 15 minute.

Acestea fiind spuse, și ca aceasta, multe alte aspecte mă determină să nu-mi doresc o țară ca afară! 

Daniela Gumann